Red Passion for Fashion: Din experienţa ultimilor ani, în termeni de viziune artistică şi caracter comercial al colecţiilor, cum apreciezi noul val de tineri designeri?

Marian Pălie: Este important de identificat dacă există cu adevărat un nou val. Cred că se poate vorbi despre aşa ceva numai atunci când există cu adevarat un grup de tineri ambiţioşi şi energizaţi suficient să gândească şi să înfăptuiască revoluţii. Dar dacă e să plecăm de la premisa că există acest val atunci trebuie să spun că de foarte puţine ori viziunea suferă de un deja-vu iar caracterul comercial, care de cele mai multe ori este privit greşit condescendent este complet eludat. Oricum, asta e o discuţie interminabilă în  modă care, inevitabil duce la aporii de gen: ce a fost mai întâi oul sau găina? Dar dacă ar trebui să fiu şi mai concret trebuie să spun, fără nici un fel de fasoane şi spirit piaristic că tinerii designeri (cît de obositoare e această expresie) sunt prea timizi, prea metafizici, prea incoerenţi şi plini de cele mai multe ori de orgolii nespuse dar  perfect auzibile.

RPFF: Care crezi că este cea mai importantă diferenţă dintre un designer şi un tânăr absolvent? Ce ar putea sa foloseasca absolventul in propriul avantaj?

M.P.: Designerul e o maşinărie de făcut bani. Designerul e un sistem logic-mercantil şi responsabil. Designerul nu de puţine ori e un afacerist, un mogul al textilelor. Un tânăr absolvent de multe ori e o tânără speranţă, e un cumult de idealuri şi naivităţi. Cred că diferenţa o face viziunea dacă ea există, bineînţeles.

RPFF: Există vreun tânăr designer care ti-a atras atenţia şi prin ce?

M.P.: Dar pînă la ce vârstă un tânăr e un tânăr designer? De exemplu sunt designeri în România care se îndreaptă cu fruntea sus spre 40 de ani şi sunt catalogaţi ca tineri designeri. Alexander McQueen ar deja 40 de primăveri şi de când nu mai este considerat un tânar designer? Aşadar ţinând cont de acest mic detaliu numerologic pot aminti aici cu multă speranţă  pe Andra Cliţan (un nume care a înţeles că inspiraţia poate fi chiar sub nasul tău şi că nu trebuie să te uiţi mereu după capra din curtea vecinului), Lucian Broscăţean (care reuşeşte să plonjeze în punctul indescifrabil unde moda face un concubinaj legal cu arta).

RPFF: Foloseşti şi promovezi piesele tinerilor designeri în editorialele tale? Care sunt motivele alegerii tale?

M.P.: Da. Am încercat ca la fiecare editorial de modă pe care l-am facut la ELLE să aşez în construcţiile mele de styling, pe lîngă designeri mamut şi designeri români. În astfel de situaţii hainele designerilor romani îşi dau testul final. […] Recunosc: multe dintre ele pălesc şi par ca nişte rude de la ţară cu pretenţii venite la oraş…

RPFF: Crezi că există vreo reţetă a succesului în modă pe care să o recomanzi unui absolvent?

M.P.: Nu, nu cred că există şi dacă exista una în genul celor de la LVMH (corporatistă, nemiloasă, şi de cele mai multe ori imorala şi cinică) ceea a celor de la Comme des Garçons (vezi Guerrilla Store) o contrazice. Însă asta este miza? Succesul?

RPFF: Cum crezi că o să influenţeze activitatea tinerilor designeri colecţiile celor consacraţi?

M.P.: Copiindu-le ideiile şi aruncându-le în malaxorul consumului.

RPFF: Consideri că o asociere între un nume consacrat în moda românească şi un tânăr designer ar putea fi realizată?

M.P.: Da. De ce nu? Prima condiţie ar fi să îşi respecte clauzele stipulate în contract.

Red Passion for Fashion: Din experienţa ultimilor ani, în termeni de viziune artistică şi caracter comercial al colecţiilor, cum apreciezi noul val de tineri designeri?

Maurice Munteanu: Cred că ar trebui să clarificăm noţiunea de „nou val”. Avem tendinţa de a reacţiona precum italienii în preajma unui divorţ. Ne ambalăm, ne întrecem în afirmaţii care mai de care mai supra-realiste, trecem cu vederea noţiuni elementare, clasificăm, etc. La fiecare 2-3 ani, în România apare un nou val de tineri designeri. Până şi noţiunea de designer mi se pare un pic forţată. Designer ajungi în momentul în care pasiunea ta devine meserie, în momentul în care un segment bine delimitat îţi poartă hainele, în momentul în care ai parte de recunoaştere, şi nu ma refer aici la aspectul strict comercial, care şi el contează foarte mult. Cât despre „noul val”… ei bine, orice nou val trebuie să impună o direcţie, trebuie să stabilească nişte valori, trebuie să răstoarne convenţii, reguli, norme. Credeţi că putem vorbi despre o emulaţie colectivă? Eu cred că nu. Şi, în acest caz, m-aş feri să vorbesc despre un nou val în modă. Cred că există câţiva tineri talentaţi care încearcă să îşi croiască un drum. Dar ei nu funcţionează într-un sistem coerent. Şi nu e vina lor. Din acest motiv nu cred că mă pot referi la un „nou val”, ci doar la câţiva tineri care au terminat (sau nu) o şcoală de profil şi care îşi doresc (sper) să facă foarte bine o MESERIE. (citeşte mai departe) [ . . . ]

Universitatea London College of Fashion este singura şcoală de modă din Marea Britanie specializată în totalitate în “fashion education”. Datorită parteneriatului cu toate universităţile de modă din Europa, LCF oferă studenţilor săi atât informaţii de ultimă oră  din domeniu, cât şi posibilitatea unor schimburi de experienţă în colegiile din alte ţări.

De asemenea, London College of Fashion promovează lucrările studenţilor în cadrul  evenimentelor de fashion din Marea Britanie, printre care Oxford Street High Street Fashion Week sau London Fashion Week. Totodată, studenţii cei mai talentaţi au posibilitatea de a studia în cadrul şcolilor de vară organizate de colegiu, precum Northumberland Summer School.

Fie ca vor să devină fotografi de fashion, make-up artists, stilişti, designeri de accesorii, de haine sau încălţăminte, studenţii dispun de tehnilogiile şi tehnicile de ultimă oră, precum şi de profesionişti din domeniu care să le ghideze paşii către o carieră de succes.

1.    RPFF: Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru design?

Maria Mincu: Nu sunt una dintre persoanele care au ştiut dintotdeauna că vor să fie designeri. Când eram mică, voiam sa fiu doctor. Până am aflat că o sa depindă vieţi de mine. Singurele simptome au fost desenele pe tricouri cu markerul şi farduri şi creativitate maximă când mi se rupea/păta vreo haină. După câţiva ani de originalitate condamnată, au început membrii familiei mele să mă întrebe dacă le vin bine hainele, dacă merge “asta” cu “asta” şi dacă nu, de ce şi ce să facă. A fost foarte natural totul, pentru că urmăream moda, dar nu o aplicam pe mine. Când venea vorba de alţii, îmi făcea plăcere şi totul căpăta sens. Acum, lucrurile s-au schimbat de la adidaşi la tocuri şi de la “nu e genul meu” la “îl fac genul meu”. Iar această schimbare m-a adus în New York, la Fashion Institute of Technology.

2.    RPFF: Care sunt specialităţile în design pe care le urmezi?

M.M.: Design vestimentar. Mi se pare fascinant să le dai oamenilor o “a doua piele”. Şi mi se pare la fel de fascinantă spălarea pe cap a consumatorismului violent care spune că dacă nu ai un designer “bag” pe braţ, nu eşti om. A ajuns un fenomen multinaţional, dar aici văd cel mai bine competiţiile pe stradă. Eu nu vreau sa fiu un must-have. Eu vreau să fiu pe eticheta hainelor care te fac să te simţi “Samantha”, fără roşu intens sau geantă Coach.

3.    RPFF: Lucrezi deja pentru cineva din domeniu?

M.M.: Da, lucrez pentru un site care comercializează haine şi accesorii de lux, numit Gilt Group. Fac calendare cu sale-uri în oraş şi organizez evenimente, runway shows şi mă ocup şi de vestimentaţii pentru şedinţe foto pentru brand-urile vândute. New York-ul este raiul sale-urilor… dar şi o coridă epuizantă.

4.    RPFF: Cum consideri că este lumea modei italiană, în comparaţie cu cea de la noi?

M.M.: Eu studiez în New York, dar moda italiană este un motor V12 al industriei de modă. Când am vizitat Milano şi Roma, mi-am dat seama că elegantul este noul casual la ei.

5.    RPFF: Cum crezi că ar fi percepute creaţiile tale în România?

M.M.: Nu vreau să mă entuziasmez nefondat, dar cred că mă voi înţelege bine cu Răzvan Ciobanu şi Anca Vlad.:)

6.    RPFF: La ce evenimente de modă participi, de obicei?

M.M.: FASHION WEEK! Nu vă puteţi închipui ce haos euforizant este. În  rest,vizitez expoziţiile de la facultate (unde a fost expus şi outfitul lui Michelle Obama, care a fost creat de o absolventă de FIT) în timpul în care aştept evenimentul menţionat mai sus. E countdown continuu.

7.    RPFF: Unde crezi că te vei situa, din punct de vedere profesional, în următorii cinci ani?

M.M.: Ca guest judge la Project Runway.

8.    RPFF: Îţi place universitatea la care înveţi?

M.M.: Foarte mult. Pe lângă faptul că Manhattan-ul este cel mai bun campus în care poţi locui, profesorii, colegii, serviciile, internshipurile, TOTUL înseamnă oportunitate şi sursă de inspiraţie.