Aşa cum relevă şi sloganul, Fashion Institute of Technology este -“the place where creativity and business meet.” Fondat în 1944, institutul de modă FIT este considerat cel mai mare colegiu de profil din SUA precum şi unul dintre cele mai importante din întreaga lume. Designeri precum Calvin Klein au învăţat, pe băncile acestei şcoli de modă, cum să transforme pasiunea pentru fashion într-o afacere internaţională de mare succes.
Fashion Institute of Technology este membru al International Foundation of Fashion Technology Institutes ( IFFTI) şi încurajează, prin programele oferite studenţilor, schimburi de experienţă în orice ţară membră IFFTI.
Mai mult decât atât, FIT are propriul muzeu, în cadrul căruia sunt expuse cele mai reuşite lucrări de artă şi modă, atât ale studenţilor cât şi ale designerilor celebri.
Prin toate programele dedicate studenţilor, Fashion Institute of Technology are ca scop principal promovarea tinerelor talente, care merită toată atenţia şi aprecierea.

Cătălin Enache, stilist la revista Tabu, a acordat un interviu pentru Campari Red Passion for Fashion, argumentând opinia lui despre tinerii designeri români.

Red Passion for Fashion: Din experienţa ultimilor ani, în termeni de viziune artistică şi caracter comercial al colecţiilor, cum apreciezi noul val de tineri designeri?

Cătălin Enache: Pentru o ţară în care cultura în modă nu prea există, România stă destul de bine la capitolul design. În ceea ce priveşte însă capitolul consumatorilor de modă, deşi România nu duce lipsă de ”shopaholici” sau ”fashionisti”, stăm prost înspre foarte prost. Oamenii nu ştiu să aprecieze nici calitatea si nici designul; de aceea spectacolul străzii, cartea noastră de vizită, are de suferit. Viziune artistică există din plin, dar aceasta trebuie întreţinută.

RPFF: Care crezi că este cea mai importantă diferenţă dintre un designer şi un tânăr absolvent, pe care cel dintâi ar putea să o folosească în propriul avantaj?

C.E.: Diferenţa dintre cei doi are o graniţă foarte fină în România. Totul constă în suport financiar şi un bun PR care să-ţi aducă notorietate. Este destul de frecvent şi uşor la noi să devii celebru peste noapte după doar o colecţie. Nu există, din păcate, o competiţie între designeri, care să fie constructivă şi în favoarea modei româneşti. Tinerii designeri ar trebui să îşi menţină prospeţimea, elanul creator, şi să se focuseze mai mult pe crezul lor stilistic decât pe ”nevoia” de a deveni celebri. Cred că tenacitatea şi multă muncă susţinută de talent ar trebui să fie combinaţia succesului.

RPFF: Există vreun tânăr designer care ti-a atras atenţia şi prin ce?

C.E.: Există câţiva tineri designeri pe care îi apreciez şi îi sprijin cât de mult pot. Creatiile Corinei Vlădescu de la Circuit Bored şi ale lui Lucian Broscăţeanu mă mişcă de fiecare dată. La ei observ toate cele enumerate mai sus. Mai sunt câteva nume precum Andreea Bădală, Mirela Diaconu şi Sandra Galan în care îmi pun speranţele.

RPFF: Foloseşti şi promovezi piesele tinerilor designeri în editorialele tale? Care sunt motivele alegerii tale?

C.E.: Desigur. Am început această meserie confundată cu pasiune la o revistă ce sprijinea foarte mult tinerii absolvenţi. Aşa am reuşit să îi cunosc, să mă împrietenesc cu ei, să ne sprijinim reciproc, să ne bazăm unii pe ceilalţi, să creştem. Asta este ceea ce consider eu industrie. Eu sunt mişcat de piesele lor, ei se bucură de credibilitate în creştere datorită apariţiilor în revistă şi aşa ajunge cumpărătorul să-şi îmbunătăţească garderoba. Un ciclu bine meritat. Motivele? Sunt destul de obiectiv în ceea ce priveşte linia, trend-ul, input-ul, dar şi subiectiv, când vine vorba de pasiune. Acord mult credit oamenilor pasionaţi şi, până acum, nu m-am înşelat.

RPFF: Crezi că există vreo reţetă a succesului în modă pe care să o recomanzi unui absolvent?

C.E.: Repet, pe lângă multă pasiune şi dăruire, talent şi voinţă, aici este vorba de foarte multă muncă, respect şi viziune. Dacă le ţii pe toate în frâu şi le dozezi cum trebuie, este imposibil să nu ajungi unde îţi propui. „Încet, dar sigur” ar mai putea fi un ingredient al reţetei succesului.

RPFF: Cum crezi că o să influenţeze activitatea tinerilor designeri colecţiile celor consacraţi?

C.E.: Tinerii şi consacraţii ar trebui să fie într-o competiţie şi inspiraţie permanentă, însă în România aşa ceva nu se întâmplă. Nu există modele de referinţă în acest domeniu, toată lumea se raportează la străinătate.

RPFF: Consideri că o asociere între un nume consacrat în moda românească şi un tânăr designer ar putea fi realizată?

C.E.: Nu este imposibil, dar aceste exemple sunt rare. De pildă, deşi nu mai este de mult un tânăr designer, ci unul de succes, Răzvan Ciobanu a desenat preţ de câteva sezoane colecţiile Irinei Schrotter.